înconjurat de obsesii mă trezesc cu visele răscolite prădate, răstignite, disperate… Încerc să mă ridic…Trupul nu mă mai ascultă ne mai având picioare ne mai având mâini… Doar abur de respirație sacadată mă simt sau viitor fum (de lumânare aprinsă) pornit înaintea mea, asemenea vestitorilor desenându-mi putința de a mă înălța prin rotocoale lăsate liber ...
