Mâna bătrânei se apleacă și culege un scaiete de pe ciorapii de bumbac căzuți pe glezne. Îl ține puțin între degete, îl frământă, apoi îl lasă să cadă. Sătenii vin agale de la câmpul pârjolit, de unde au mai adunat două-trei brațe de coceni. Se salută din priviri, vorbesc aproape în șoaptă. Clopotul bisercii...
