„Vino-n codru la izvorul/ Care tremură pe prund/ Unde prispa cea de brazde/ Crengi plecate o ascund/”. „Tocmai această aparentă simplitate a versului eminescian ascunde profunzimi şi frumuseţi nebănuite”, explicam eu într-o oră de Română elevilor. Cum era şi firesc, meticulos, am luat-o cu explicaţiile chiar de la verbul imperativ „vino”, subliniindu-i dorinţa arzătoare a...
