Jurnalul unei emigrante (II)

Schimbarea din noi Avionul se pregătea de aterizare. Iar mie, recunosc, mi se făcuse inima cât un purice. Mă aşteptam la orice. Să fiu controlată şi în … suflet. Sau eventual să fiu oprită pe motiv că nu am ochi albaştri. În schimb, persoana care era la controlul paşapoartelor, zâmbind, mi-a luat documentul, s-a uitat...


Citește articolul complet pe Ziarul Ialomita

Alte știri din Ziarul Ialomita