O parafrazare a zicerii ”dacă dragoste nu e, nimic nu e” aplicată nevoilor spirituale ale omului, ar subna cam așa: ”Dacă artă și cultură nu e, nimic nu e”. Istoria omenirii a demonstrat cu prisosință valabilitatea constatării cu pricina. Vestigiile ce vorbesc viitorimii despre viața comunităților omenești în diferite epoci istorice și ”darurile” prin care oamenii sporesc bogăția ”lăzii de zestre” a lumii pământești tot din filonul artei și al culturii se trag.
