La Lăicăi, Cetățeni mi-e buhaiul tăcut. Casc gura ca prostu la râpe, repezimi, stânci, înălțimi, case puse anapoda, gospodării stînd să se prăvale, puradei în fundul gol, covoare și rochii sclipicioase atîrnate-n sfori. Un teritoriu sălbatic pe care omul l-a făcut bezmetic. Totul parcă atărnă, teritoriu e montan și înclinat. Omul cu un bold, cu […]
