Dacă traversezi Parcul Central al orașului spre amiază, vezi cum pe câte o bancă se odihnește o umbră. Este singurătatea. Mai bine zis expresia singurătății: suflete cu privirea pierdută, așteptând parcă să apară, din lumina orizontului ce le-a mai rămas, aminitiri, experiențe, ceva din ceea ce odinioară se numea familie sau prieteni sau colegi sau… […] Articolul Când trăiești un permanent apus… apare prima dată în ziarulfaclia.ro.
