Încet, sistematic, având asupră-le praful de scărpinat și cel lacrimogen, lansează patetice și umede strigăte de atenționare pentru toți nesimțiții care hrănesc niște copii speriați, plânși și flămânzi, cărora războiul le-a dezmembrat copilăria și le-a împușcat viitorul. Strigările iacobine ne mustră pedagogic: dar de copiii noștri, care se culcă noaptea flămânzi nu vă este milă? […]
