Tămâia care protejează: sacralitatea închinării și pericolele formalismului în credință

Unele confesiuni protestante și neoprotestante și-au structurat mare parte din închinare ca o reacție împotriva abuzurilor din ramura eclezială apuseană. Uneori, din dorința de a îndepărta greșelile, au respins chiar și ceea ce era sfânt și autentic. Așa s-a întâmplat ca, odată cu „apa murdară”, să fie aruncat și „copilul” – adică liturghia, cultul, simbolismul, […]


Citește articolul complet pe Curier

Alte știri din Curier