Autor: George G. Echim (Braşov)Moto: „Lumea asta-i cum o vezi; Ailaltă, cum o crezi” (Din înţelepciunea populară) În acest demers am pornit de la eseul-recenzie cu titlul „Imanent şi transcendent la Ioan Jude”, de Ilie Frondăş, apărut în revista „Astra Reghineană”, Nr. 2/2015, pag. 26 (publicaţie social-culturală şi de infor- maţii, editată de Despărţământul Reghin al ASTREI, director şi redactor-şef prof. Marin Şara), despre cartea „Creştinismul între imanenţă şi transcendenţă”, de prof. univ. dr. Ioan Jude, apărută la Editura Episistem, Târgu- Mureş, 2014. Din acest eseu (recenzie) mi-a atras atenţia, în mod special, referirea la semnificaţia crucii, ca aspect sim- bolistic, menţionându-se că „aceasta este percepută ca o legătură dintre pământ şi cer, dintre imanent şi trans- cendent, între lumea văzută şi cea nevăzută”. Cred că, ţinând seama de acest aspect, Ilie Frondăş a ales moto- ul respectiv, din „filosofia populară”, moto pe care l-am preluat şi eu în această lucrare. În legătură cu semnificaţia Crucii, aşa cum se pre- zintă în eseul la care mă refer, arăt că se impune preci- zarea că această semnificaţie este relevată doar dintr-o perspectivă, şi anume din perspectiva verticalei. Crucea însă, ca semn material (fizic) şi spiritual are două dimensiuni: dimensiunea verticală şi dimensiunea orizontală. Pornind de la semnul material, cu verticala şi ori- zontala Crucii, în simbolistică, din punct de vedere spiritual, într-adevăr, crucea, pe verticală face legătura dintre Pământ şi Cer, „dintre imanent şi transcendent”, între lumea văzută şi cea nevăzută. Cum lumea văzută este pe Pământ, iar cea nevăzută este în Cer (din această perspectivă), cum pe vertica- la Crucii se realizează o legătură între aceste lumi, pe „braţul” orizontal al Crucii se realizează legătura, în lu- mea văzută, între toţi şi toate care vieţuiesc pe Pământ. Fără o asemenea legătură, cunoaştere şi comunicare, pe orizontală, între toţi şi toate nu ar putea „funcţiona” aceea ce se numeşte „lumea văzută”. Această lume văzută, pământeană, prin comunicare pe orizontală între toţi şi toate cei/cele ce o compun, prin rugăciune, credinţă, dragoste şi nădejde, îndreptate pe verticală, către Divi- nitate, poate accede la comuniunea cu El, comunicare şi comuniune necesară echilibrului universal. Aceasta pentru că este nevoie a adăuga credinţei, iubirii şi speranţei, rugăciunea necesară posibilităţii accederii la Dumnezeu. Pentru că „Poarta către (spre) Dumnezeu este Credinţa, iar forma prin care se intră la Dumnezeu e rugăciunea” (Petre Ţuţea). De aceea trebuie avut în vedere „îndemnul lui Petre Ţuţea” (unul dintre cei mai mari gânditori ai Neamului Românesc), în sensul, adică, „să facem toţi rugăciunea spre a începe reconstrucţia spirituală, spre a ne împlini ca fiinţe creştine. Atunci şi casei ruinate a sufletelor îi va fi dat să se refacă”. Astfel de viziuni şi credinţe au fost exprimate şi în alte scrieri ale mele şi nu numai, ele fiind de perpetuă actualitate. În acest context, în acelaşi sens, esenţiale şi rele- vante sunt cuvintele de învăţătură ale Preafericitului Teoctist, (fost) Patriarh al Bisericii Ortodoxe Româ- ne, care, printre altele, spunea despre Cruce că este un „simbol că viaţa Ortodoxiei se desfăşoară sub semnul crucii, al suferinţelor, al răbdării, dar şi sub semnul nă- dejdii, al Învierii şi al Biruinţei”. Despre semnul Sfintei Cruci am mai spus că „Ru- găciunea cea mai scurtă dar poate şi cea mai puternică este semnul Sfintei Cruci”. Prin acceptarea de către Fiul Lui Dumnezeu a răs- tignirii Sale pe Crucea suferinţelor şi răbdării Sale, cu trecerea prin moarte (cu moartea pe moarte călcând), iar apoi prin Înviere El a răscumpărat lumea de la întuneric, aducând nădejdea Biruinţei vieţii asupra morţii. În respectul pentru acest simbol al Creştinismului s-a instituit Ziua Înălţării Sfintei Cruci care se aniver- sează - comemorează în data de 14 septembrie a fiecărui an bisericesc. Am închinat Zilei Înălţării Sfintei Cruci şi o poezie în acrostih cu titlul „Ziua Sfintei Cruci”, poezie care, pentru simbolistica şi semnificaţia despre care am vorbit mai sus cred că este potrivit a o reda în întregime: Ziua această sfântă Iisus a-nnobilat-o, Urmându-şi soarta „tristă” Atunci când a „urcat-o”… Sfântă zi, înălţătoare Faptelor dumnezeieşti, În veci este dătătoare Nevăzutelor fereşti, T ainelor de la Altare, Enigmatică cântare Iubirii celor cereşti. Cruce - loc de închinare; Ruga o-nălţăm mereu, Uniţi ca într-o suflare, Cuvânt de îmbărbătare Iisus Domn şi Dumnezeu… Spunând cele ce am spus, simt o linişte şi bucurie lăuntrică pe care Îl rog pe Bunul Dumnezeu să o să- lăşluiască în sufletele tuturor acelora care vor fi părtaşi acestor gânduri de credinţă despre semnificaţia Sfintei Cruci. Amin. Cu credinţă, dragoste şi nădejde, George G. Echim (Braşov) Categorie: OpiniiAparut in : Nr. 345_22 aprilie - 5 mai 2016
