Gânduri după participarea la Festivalul cultural-patriotic „Ţara Crăişorului”, ediţia a IX-aAutor: prof. Monica Duşandirectorul Muzeului Etnografic din BradE vremea cireşelor! Dogoarea soarelui, răcoarea ploilor, parfumul fânului în floare se adună toate şi se concentrează în pulpa fragedă a fructelor de iunie. Strălucesc oacheşe printre frunzele verzi, în lumina soarelui de vară… E vremea cireşelor! A cireşelor sângerii, când în munţii de piatră ai moţilor se năştea un Crai al Ardealului, un Crai fără egal. Culoarea de sânge a cireşelor părea să anunţe încă de la naştere martiriul său şi jertfa de sânge a moţilor. A curs destul sânge românesc în 1848-’49 pe Criş, pe Arieş, pe Ampoi, pe Someş şi nu numai. Dar pentru dreptate, libertate şi neatârnare nicio jertfă nu era prea mare. Iar la comanda Crăişorului, poate cea mai simplă comandă „militară” din toate timpurile, „No, gata? No, hai!”, munţii noştri de piatră s-au transformat în cetăţi de necucerit, iarba, frunza, bradul şi fagul, piatra şi râurile repezi s-au alăturat luptătorilor români, făcându-i de neînvins. Pământul a mustit apoi de sângele lor, apele s-au tulburat, dar ei au rămas mereu drepţi precum bradul în munte. De la brad au învăţat ei, moţii, să nu se teamă de furtuni, de fulgere şi trăsnete, să nu se frângă, să nu se plece, să stea cu rădăcinile bine înfipte în cremenea munţilor. … Arar, pentru susţinerea luptătorilor şi spre marea spaimă a duşmanului, prin cetina brazilor trecea cântecul de bucium al moaţelor… cântec ce străbate veacurile, ajungând până la noi, cei de astăzi. …E vremea cireşelor! E vremea când trebuie adus un omagiu moţilor pentru jertfa lor şi a Iancului, pentru eroismul şi martirajul lor fără egal… Am participat la un astfel de eveniment duminică, 9 iunie 2016, de Ziua Eroilor, Ziua Înălţării Domnului, desfăşurat la Ţebea şi apoi la Gurahonţ, la iniţiativa Asociaţiei „Ţara Iancului - Iubirea Mea” din Deva, în parteneriat cu Primăria, Consiliul Local şi Liceul din Gurahonţ, parohiile ortodoxe Ţebea şi Gurahonţ şi alte instituţii. La Gurahonţ, după ce am trecut mai înainte pe la Ţebea, pe la mormântul lui Avram Iancu, ne-am întâlnit, un grup de oameni de oameni, din diverse colţuri ale Ţării, la Simpozion şi apoi la picioarele statuii prefectului Ioan Buteanu. Nouă, celor veniţi de departe, ni s-au alăturat la Gurahonţ dascăli şi elevi ai Liceului „Ioan Buteanu”, localnici şi autorităţile locale. Referatele şi alocuţiunile participanţilor la Simpozion au impresionat de nenumărate ori până la lacrimi, atât vorbitorul cât şi pe auditor (asistenţa). Atmosfera a fost de înaltă trăire patriotică, efervescentă şi mobilizatoare, atmosferă întreţinută la un moment dat de cântecele, poeziile şi scenetele grupurilor de elevi ale liceului din localitate. Deşi, poate că suntem astăzi puţini cei care simţim şi gândim româneşte, cei care-l păstrăm mereu în suflet pe Eroul Avram Iancu şi pe toţi eroii revoluţiei şi ai Neamului Românesc, aşa puţini câţi suntem, îi putem spune Crăişorului: „Dormi în pace, noi veghem!”. Categorie: EvenimentAparut in : Nr. 348_17 - 30 iunie
