Autor: prof. Alexandru Ciubîcă (Târgu-MureÅŸ)Pagini regăsite Urmele trecutului, simbolurile încătuşării ÅŸi ale destinului atât de împovărător ÅŸi de înjositor pentru Neamul Românesc din Transilvania, impus de imperialii de la Viena, ajunÅŸi, de nevoie, în cârdăşie cu grofii maghiari (care îi contestaseră, într-un moment de fudulie ÅŸi de exacerbare a hungarismului, cunoscut în istorie sub denumirea improprie de RevoluÅ£ie maghiară de la 1848), în urma dualismului din 1867, s-au menÅ£inut încă vreo câţiva ani în oraÅŸele din Ardeal, după realizarea unităţii naÅ£ionale la sfârÅŸitul Primnului Război Mondial, la 1 Decembrie 1918, iar motivele vor fi revelate de însuÅŸi conÅ£inutul articolului pe care, dragi cititori, urmează să îl lecturaÅ£i, articol recuperat din presa de altădată. El rămâne extrem de semnificativ cât priveÅŸte verticalitatea morală ÅŸi ataÅŸamentul patriotic ale oamenilor politici români din perioada interbelică. Iar comparaÅ£ia cu ceea ce se petrece astăzi nu îţi poate crea decât un sentiment de dezgust faţă de o declasată clasă politică, cică românească, repetentă la disciplina… Istoria NaÅ£ională! Adunătură de politruci care interzice onorarea ÅŸi chiar discutarea contribuÅ£iei marilor personalităţi ale perioadei interbelice, cea care demonizează figuri emblematice care ÅŸi-au asumat destinul tragic al Ţării ÅŸi o soartă tragică personală, precum mareÅŸalul Ion Antonescu, cea care, prin legiferare, încearcă să deturneze sau să cenzureze munca istoricilor, dar care - în schimb - permite denigrarea simbolurlor naÅ£ionale, afirmarea publică a scopului de înfiinÅ£are a unui aÅŸa-zis „ţinut secuiesc” ÅŸi federalizarea României, omagierea unor criminali de război precum Wass Albert sau ridicarea de statui călăilor Neamului Românesc, precum cea de la Arad, cică a „reconcilierii”. Sunt câteva din gândurile pe care mi le-a trezit lectura articolului Monumentele străine, apărut în Gazeta Oficială a oraÅŸului Târgu-MureÅŸ, „OraÅŸul”, Anul I, Nr. 18, din 29 septembrie 1923, p. 169-170, nesemnat. Sublinierile aparÅ£in originalului. ÃŽl reproducem integral. „Deodată cu ruperea cătuÅŸelor puse pe inimele ÅŸi sufletele noastre româneÅŸti, în prima zi a revoluÅ£iei din Noiemvrie 1918, tinerimea Universitară, o parte covârÅŸitoare a celorlalÅ£i intelectuali, ba chiar ÅŸi poporul de rând au privit ca ceva ce se înÅ£elege dela sine, ca urmând schimbarea vremilor, vor dispare toÅ£i ghimpii înfipÅ£i în carnea noastră vie, cu văditul scop de a provoca îndoială în noi, a ne obicinui încetul cu'ncetul cu gândul că idealul nostru e un vis, care nu se poate realiza, că jugul e aÅŸa de tare, încât nu'l putem sfărma. ÃŽnÅ£elegător ÅŸi blând cum e românul, nu s'a dedat la fapte volnice [=hotărâte] ÅŸi brutale pentru accelerarea schimbării vremurilor. Unele instituÅ£ii de subjugare, ca jandarmeria [ÅŸi] administraÅ£ia ungurească au dispărut, ca ceara de la faÅ£a focului, încă în prima zi a libertăţii. S'au schimbat multe, însă dispariÅ£ia monumentelor ridicate de apăsători pentru a ne servi nouă ca un memento, - arătând tăria lor ÅŸi, deci, eternitatea robiei noastre, - s'a aÅŸteptat în zădar. Anumite concepÅ£ii greÅŸite de civilizaÅ£ie, consideraÅ£ii, puÅ£ină politică ori teama de responsabilitate ÅŸi de pierderea popularităţii au reÅ£inut autorităţile noastre să ia măsurile ce le pretinde sentimentul fiecărui român, desbrăcâdu-se, lăpădâdu-se [=renunţând] de alte consideraÅ£ii. Nu e permis să dovedim prea multă consideraÅ£ie pentru a da expresie convingerei noastre, pentru a ne pune în deplină armonie faptele cu simţămintele, căci acesta ar dovedi slăbiciune ÅŸi nu cultura superioară care execută formula: „să respectăm convingerile altora”; a[le] celor altora, cărora nici prin gând nu le trece să le respecteze [pe] ale noastre, [ale] acelor altora cari mai bucuros ar sugruma simţămintele ÅŸi convingerile noastre împreună cu pe noi înÅŸine; grija să nu-i jignim pe unguri e ridicolă, că i-am jignit ÅŸi în trecut prin simplă existenÅ£a noastră; cu atât mai mult îi jignim acum prin faptul că noi avem stăpânirea. La noi în Târgu-MureÅŸ a trebuit ca bravii voluntari să-ÅŸi piardă răbdare[a] în aÅŸteptarea acÅ£iunei autorităţilor ÅŸi să depărteze ei [pe] călăii românilor la 1848, pe Kossuth (1) ÅŸi pe Bem (2) de pe piedestalele din PiaÅ£a Reg.[ele] Ferdinand. [Actuala Piaţă a Trandafirilor] ÃŽn o Å£ară ca FranÅ£a, autorităţile ÅŸi-au făcut datoria conform convingerii: au chiar topit asemenea monumente. Mai recent s'a topit statua lui Frideric III-lea (3) din Metz, retopindu-se în statua patriotului francez Paul Deroulede (4); monumentul acesta la 16 Octomvrie 1921 a fost ÅŸi desvălit, în cadrele unei adevărate serbări naÅ£ionale, cu solemnităţi militare ÅŸi civile ÅŸi la care au asistat cu caracter oficial guvernul FranÅ£ei ÅŸi delegaÅ£ii altor ţări - cari au aprobat procedura; vorbirea [=cuvântarea] de desvălire a Å£inut-o însuÅŸi Ministrul de răsboi a[l] FranÅ£ei, Dl. M. Barthou. FraÅ£ii Italieni au răsturnat în marea Adriatică imposantul monument al Mariei Therezia de pe molo [=dig (it.)] din Trieste, cum ÅŸi Boemii [=slovacii] au îndepărtat [pe] cel din Bratislava; polonii în zilele acestea au îndepărtat ultimele rămăşiÅ£e cari aminteau trecutul în o biserică. Deci să nu ne închipuim că civilizaÅ£ia superioară este egală cu călcarea pe sentimente, cu tolerarea tuturor sfidurilor [=sfidărilor] aduse sentimentului nostru naÅ£ional. Purcezând din convingerea ÅŸi sentimentele acestea, conducerea oraÅŸului nostru, secundată de un comitet compus din cei mai de seamă bărbaÅ£i din localitate, a hotărât să ridice monumente româneÅŸti ÅŸi în Târgu-MureÅŸ. Aceasta cu atât mai vârtos, că locurile ÅŸi construcÅ£iile de bază vechi se pot utiliza. AÅŸa s'a hotărât, că pe unul dintre aceste locuri să se ridice monumentul „Soldatului Român” a[l] M.S. Regelui Ferdinand a tuturor românilor, pentru a comemora [sic!] 5 ani dela zilele istorice când s'a pus pe veci stăpânire românească în acest oraÅŸ. Azi, când e fixată ÅŸi ziua desvălirii monumentului, presa minoritară - se vede încurajată de declaraÅ£iile recente ale lui Horthy (5) - Å£ipă ÅŸi înjură. Å¢ipă ÅŸi înjură aceia cari au pus dinamită preamodestului nostru monument „Piatra Libertăţii” din Blaj (6), aceia cari au confiÅŸcat colecta pentru monumentul lui Avram Iancu (7), aceia cari au devastat catedralele monumentale din FranÅ£a ÅŸi Belgia, ca ÅŸi muze[e]le din Italia, întocmai ca ÅŸi lăcaÅŸul modest al ţăranului român din vechiul Regat.* [Pe parcursul Primului Război Mondial - n.n.] A ne lăsa influinÅ£aÅ£i de călăii de ieri, fariseii de azi, nu ar fi o dovadă de cultură, ci de laÅŸitate. Francezi[i] italienii, cehii încă numără [= înseamnă, contează] ceva în istoria culturală a lumii ÅŸi faptele lor, cu mult mai drastice, nu le-a detras [latinism: nu i-a înjosit, nu le-a micÅŸorat prestigiul] nimic din aceasta. *** Cazul concret e următorul: monumentul Soldatului Român se va ridicare în locul unde era pe un stâlp de piatră un relief a[l] lui Petrovici-Petofi (8). Relieful a fost îndepărtat de consiliul oraÅŸului în urma evenimentelor din 1918-19. Stâlpul amintit - se poate convinge ori cine - nu are azi nici o legătură ori amintire de Petrovici-Petofi ÅŸi aÅŸa cum e, e ÅŸi neestetic. AfirmaÅ£iunea presei minoritare că acel monument s'ar fi ridicat din contribuÅ£ie publică e inexactă. Anume, publicul nu a contribuit aproape cu nimic, ci s'a zidit pe banii oraÅŸului, daÅ£i în două forme. Anume, oraÅŸul a dat odată o sumă indirect, lăsând ca unii antreprenori ai săi, în loc să lucreze oraÅŸului în preÅ£ mai redus, să dea o sumă corespunzătoare „Societăţii de înfrumuseÅ£are” a[l] cărei preÅŸedinte - în 1910, când s'a hotărât ridicarea monumentului - era prefectul. OraÅŸul a acordat sub Nr. 3223-910 societăţii încă 3.000 Kor.[oane]. Din acestea sume a plătit societatea 7.500 Kor.[oane], iar oraÅŸul a mandatat sub nrii 12907, 5457, 5028 ÅŸi 7056 - 913 ÅŸi 635 - 914 din fondul alodial cap. XIV. art. 5 ÅŸi 6 încă 10.286 Kor.[oane]. Măsura contribuÅ£iei din partea oraÅŸului la ridicarea monumentului a fost atât de covârÅŸitoare, în cât sculptorul Paul Lederberger dupăce în nenumărate rânduri a somat fără rezultat consiliul orăşenesc pentru achitarea datoriei, - a predat cazul advocatului Dr. Burian János din Esztergom spre împrocesare. - Credem deci că oraÅŸul are titlu de drept pentru a dispune de soclu, punându-l la dispoziÅ£ia comitetului care ridică monumentul „Soldatului Român” într'adevăr din contribuÅ£ie publică, cu ajutorul băncilor, ca ÅŸi din obolul ţăranului, recunoscător acelui soldat care a adus ÅŸi pe aceste plaiuri dreptatea ÅŸi împroprietărirea lui. *** O frasă folosită cu predilecÅ£ie de „tigrii” noÅŸtri localnici e: vechiul regim unguresc a edificat, iar noi distrugem. Să vedem, - la lumina proceselor verbale a[le] congregaÅ£iei - ce anume a „edificat” din acest oraÅŸ regimul unguresc. InstituÅ£iile ÅŸi intalaÅ£iunile s'a[u] făcut în mare parte din subvenÅ£iile acordate până în 1917, în total peste 12 milioane cor.[oane] (pe atunci încă bune [=valoroase, puternice]) „capitalei săcuilor” de către stat. Deci regimul unguresc al oraÅŸului a întrebuinÅ£at numai aceÅŸti bani - o parte din impozitele plătite cu sudoare de către noi, „naÅ£ionalităţile” de odinioară - pentru a face să se afirme excluzivismul maghiarizmului ÅŸi în Ardeal, unde ei erau o minoritate disparentă [=pe cale de dispariÅ£ie]. ÃŽntr'adevăr, iată cum glăsuiesc oratori[i], conform proceselor verbale: „Atragem atenÅ£iunea asupra seriozităţii situaÅ£iei, aici în Ardeal, unde trebue să Å£inem focul pentru idea naÅ£ională cu un milion ÅŸi jumătate de valahi ÅŸi 1/4 de milion germani, abia 870 mii unguri”. „În partea aceasta de Å£ară locuită de o mare de naÅ£ionalităţi să facem totul pentru asigurarea hegemoniei maghiare ÅŸi a supremaÅ£iei ideii de stat maghiară [sic!].” „S'a zidit maghiarimei la marginele hotarelor etnice a naÅ£ionalităţilor o fortăreaţă tare, de neînvins, pentru superioritatea maghiarimei ÅŸi a puterii ei de contopire.” Deci aceasta este ce a edificat trecutul din Târgu-MureÅŸ. Această „edificare”, sigur, o să continuăm a o distruge! Totodată, o să edificăm însă Târgu-MureÅŸul aÅŸa cum i-a fost lui hotărât să fie: un centru puternic a[l] industriei naÅ£ionale ÅŸi focar luminos al culturei româneÅŸti. ÃŽntru îndeplinirea acestui scop înÅ£elegem să ne punem toate puterile, fie prin munca pacinică, fie cu arme contra steagurilor promise de Horthy, promisiune care pe unii dintre cetăţenii „loiali” ai României i-a făcut ÅŸi mai cutezători.” Note: *) Acum tocmai ungurii au fost aceia cari au devastat la 1918, între altele, statua lui Scudler, primar în TimiÅŸoara, ca ÅŸi monumentul ridicat „credinÅ£ei” de însuÅŸi fostul lor împărat ÅŸi rege Francisc Iosif I. (nota redacÅ£iei) 1) Lajos Kossuth (1802-1894), conducător al evenimentelor de la 1848-1849 din Ungaria, ministru de finanÅ£e ÅŸi guvernator de facto al Ungariei în această perioadă. Refuzul acestuia de a acorda drepturi românilor ÅŸi încercarea de anexare a Transilvaniei la Ungaria a dus la războiul civil din Ardeal. 2) Iozef Bem (1795-1850) general polonez; devine comandantul trupelor „revoluÅ£ionare” maghiare, luptând cu oastea lui Avram Iancu ÅŸi cu armatele imperiale ÅŸi cu cele ruseÅŸti. După înfrângerea de la TimiÅŸoara (9 august 1849) fuge în Imperiul Otoman ÅŸi trece la islamism. 3) Fridriec Wilhelm al III-lea (1770-1840), rege al Prusiei. A dus o politică conservatoaare, absolutistă, refractară la reforme. ÃŽncheie, în 1815, „Sfânta Alianţă” cu Austria ÅŸi Rusia. 4) Paul Deroulède (1846-1914) scriitor ÅŸi politician naÅ£ionalist francez. A militat pentru recuperarea Alsaciei ÅŸi Lorenei de către francezi. A participat la războiul franco-prusac din 1870. 5) Miklos Horthy (1868-1957), „amiral” ÅŸi guvernator al Ungariei între 1920 ÅŸi 1944; a dus o politică autoritară, de dreapta, în interior ÅŸi una revanÅŸardă, de refacere a Ungariei mari, pe plan internaÅ£ional. Orientarea acestuia va deveni radicală după alierea sa la politica Germaniei naziste ÅŸi o parte din pretenÅ£iile sale asupra Transilvaniei vor fi satisfăcute în urma odiosului Dictat de la Viena (30 august 1940). 6) Bloc de piatră înalt de patru metri, ridicat de elevii din Blaj, în 1858, în amintirea românilor transilvăneni participanÅ£i la adunarea de pe Câmpul Libertăţii ÅŸi a celor dispăruÅ£i în miÅŸcarea paÅŸoptistă. A fost dinamitat la 16 noiembrie 1908 de autorităţile austro-ungare. 7) Colecta iniÅ£iată de Ioan Rusu-Åžirianu, în 1894, popularizată de revista „Tribuna”, urmărea ridicarea, la Å¢ebea, a unui monument întru cinstirea lui Avram Iancu. S-au strâns aproape 2.000 de florini; suma va fi confiscată de autorităţile maghiare, iar patrioÅ£ii români implicaÅ£i în strângerea acestui fond vor fi întemniÅ£aÅ£i. 8) Petofi Sandor (1823-1849), pe numele adevărat Alexander Petrovici, de origine sârbo-slovacă, poet maghiar implicat în evenimentele anilor 1848-1849. Scrie, acum câteva poeme cu puternică tentă românofobă. Se alătură armatei lui Iozef Bem ÅŸi moare în lupta de la AlbeÅŸti (lângă SighiÅŸoara), în data de 31 iulie 1849. Categorie: Istorie - CulturaAparut in : Nr. 361_27 ian.-9 febr. 2017

Citește articolul complet pe Condeiul ardelean