Autor: George Echim (Braşov)Am fost cândva ce nu mai suntem Şi vrem să fim cum am mai fost; De aceea vă cer ca minten Să dezrobim poporul nost’. Să ştiţi că nu mai e posibil Să suportăm umilinţa Şi nu mai e defel credibil Cel ce ne-atacă credinţa. Avem şi noi mândria noastră De a trăi cum am trăit, Ţara să nu fie sihastră, Nici neamul nostru urgisit. Trăim aicea de milenii Cu dreaptă credinţă-n Cuvânt; Noi nu suntem pentru bejenii Şi ne iubim pământul sfânt. Se-ntorc strămoşii în morminte De răul ce se întâmplă, Iar ale noastre simţăminte Ne dau mari dureri de tâmplă. Blestemele să îi cuprindă Pe cei ce au înstrăinat Glia… ce este suferindă, Cu sufletul înlăcrimat! Categorie: PoezieAparut in : Nr. 360_13-26 ian. 2017
