Florin Tănăsescu Cândva, aveam angoase când auzeam de Crivăţ! Pe vremuri, ne plăceau alizeele. Firave şi cu bun-simţ. Se descălţau când intrau pe meleagurile noastre. Personal, cu Austrul m-am înţeles cel mai bine. Beam câte o cafea cu el, fumam câte-o ţigară. Erau timpurile în care simţeam şi gustul viciilor, dar şi al vieţii! […]
