A fost odată un popor care știa să zâmbească din inimă. Nu avea totul, dar avea destul. Avea liniștea serilor petrecute pe prispa casei, avea mirosul pâinii coapte în cuptor și glasul bunicilor care spuneau povești până târziu, sub cerul plin de stele. Avea tradiții care nu erau doar obiceiuri bifate într-un calendar, ci legături […] Articolul Un popor frumos care s-a pierdut încet, fără să-și dea seama apare prima dată în Monitorul de Neamț.
