Într-o gară fără nume, scufundată într-o lumină rece și obosită, timpul pare că s-a oprit. Ceasul din peron ticăie sacadat, ca o inimă bolnavă, iar aerul este greu, încărcat de despărțiri nespuse. Aici nu mai există întâlniri — doar plecări. Aici începe și se sfârșește tăcerea unui popor: poporul român. Un tren lung, obosit, stă […] Articolul Gara unui popor rătăcit apare prima dată în Monitorul de Neamț.
