Doar o silă grea, lipită de pereții fiecărei dimineți, ca igrasia care urcă încet și strică tot ce atinge. Ziua de azi nu mai promite nimic. E o bandă rulantă de fețe goale, de oameni care supraviețuiesc mecanic, îngropându-și frustrările în cafea ieftină, în scroll infinit și în minciuna că „o să fie mai bine”. […] Articolul Asta e tot ce a rămas: nu speranță, nu revoltă, nici măcar oboseală curată apare prima dată în Monitorul de Neamț.
