Cu numai 4 ani în urmă, la Kiev, capitala Ucrainei, izbucnea ceea ce s-a numit EuroMaidanul. În piaţa centrală a oraşului s-a produs un lung şir de mitinguri neautorizate. Finalul a fost dezmembrarea Ucrainei. În Ucraina vecină totul a pornit de la parteneriatul estic, o idee generoasă a Germaniei, prin care statele ce nu aveau şanse să adere la Uniunea Europeană în viitorul apropiat primeau fonduri nerambursabile de circa 1 miliard de euro, după modelul fondurilor europene bine cunoscute în România. Rusia a considerat că este un atac la spaţiul său vital. Preşedintele de atunci al Ucrainei, Viktor Ianukovici, a părut să joace la două capete, încercând să obţină maximum şi de la Berlin şi de la Moscova. Ca urmare, o parte a populaţiei dorea să rămână alături de Rusia, altă parte dorea occidentalizarea statului, altminteri creat artificial în vremea fostei URSS. Nu vom şti mai devreme de vreo 20 de ani dacă în spate a fost şi vreo înţelegere între Germania şi Rusia. Rezultatele însă s-au văzut. Putin a anexat Crimeea, a ocupat estul Ucrainei, în război au pierit peste 10.000 de oameni, iar azi conflictul este îngheţat, Rusia ţintind tot litoralul Mării Negre până la graniţa cu Republica Moldova. În Bucureşti, lumea nu a ieşit în stradă în faţa ororilor epocii Băsescu. Nu a ieşit în strada nici în vremea tehnocraţilor, când au murit bebeluşii în spitale, nici în cazul Rarinca. S-a ocupat însă Piaţa Victoriei deja de mai multe zile, fiindcă pedeapsa pentru abuzul în serviciu a scăzut de la 7 la 3 ani. Adică exact cât prevede codul penal din alte cinci state europene, singurele, de altfel, din UE care incriminează o asemenea faptă. Partidul parlamentar al cărui fost premier a făcut Unirea cea Mare, PNL-ul, a mutat cu un prost gust desăvârşit lupta de stradă în Parlamentul României. Doamna preşedinte Raluca Turcan ne vorbeşte despre libertate şi democraţie… Vlăguită în ultimii 12 ani, România aşteaptă astăzi lovitura de graţie. Să fie Piaţa Victoriei uvertura pentru spargere României? Astăzi, când vorbim, România este singura ţară în care oamenii ies în stradă să apere Securitatea şi cătuşele. Drepturile şi libertăţile omului sunt total ignorate. Singurii care au mai vorbit au fost unii ziarişti. Acum ei sunt chemaţi cu sutele pentru a fi interogaţi în Parchete. Intimidaţi, cu instituţiile de presă vlăguite economic, există şanse ca atunci când va cădea ghilotina să nu mai poată vorbi nimeni. 1 Decembrie 2018, Centenarul Marii Uniri, pare atât de aproape. În realitate, niciodată în ultimii 98 de ani această dată nu a fost atât de departe. Există mari şanse să nu mai avem ce sărbători peste 22 de luni. (Articol, de Bogdan Chirieac, preluat de pe www.dcnews.ro, din 2 februarie 2017) Categorie: OpiniiAparut in : Nr. 362_10 - 23 februarie 2015
