Autor: prof. Georgeta Ciobotă (Alba-Iulia)Iohannis naşte huligani. Dacă tot n-are el copii, de ce nu şi-ar pune răsad în haitele chemate în stradă pentru a-i satisface moftul de a avea totul al său. De departe se simt ifosele fasciste ale sasului înavuţit sub umbrela formaţiunilor germane din Sibiu. De departe se simte alura de rasă superioară moştenită de la tagma ucigaşilor fioroşi care au înscris în istoria lumii cea mai dureroasă campanie a morţii. Evenimentele celor doi ani de preşedinţie îl dezvăluie pe acest individ ca un butoi de ură, citită în privirea duşmănoasă, în rânjetul perfid, în vorba ritmată, parcă ţinând pasul cu defilarea hitleristă. Din nefericire pentru români, i se răspunde la chemare de către nişte căzături în mocirla societăţii, care se întrunesc în ,,partide de salvare a României”, instruiţi spre a produce destrămare între grupuri sociale, nişte descompuşi, asfixiaţi în punga soroşistă, care continuă să ne tulbure liniştea sub bagheta iohannistă. Treaba proaspătului Guvern este să împartă românilor bogăţia Ţării, să sporească sursele pentru progresul economic al României. Treaba preşedintelui este să instige la râcă, să împrăştie sămânţa duşmăniei, să pritocească mijloace diferite pentru a-şi duce la îndeplinire porunca de destrămare a României a celor care l-au adus ca preşedinte. Se distinge clar că toată această avalanşă de scandaluri îşi are curgerea din capul cu apă plată al preşedintelui, care nu are substanţa necesară discernerii corecte asupra consecinţelor unui vot normal, legal, concret. Să înţelegem că nici nu mai poate să se abată de la obligaţiile în care s-a angajat. Imediat după recentele alegeri, s-a văzut că până şi membrii partidului care îl susţine s-au aşezat în banca opoziţiei, intenţionând să-şi vadă de opozanţă în condiţii decente, impuse de bunul simţ. Pe de altă parte, se ştie că funcţionarea Guvernului tehnocrat iohannisto-soroşist se datorează tocmai susţinerii de către majoritatea PSD, înţeleaptă, doritoare de linişte. Reiese că, în rândurile celor învinşi, izvorul de otrăvire, prin îndemnul de a nu permite guvernarea PSD-ALDE, îşi are pornirea tocmai din această huidumă nemţească, străină de Neamul Românesc, Klaus Werner Iohannis, căruia nu-i este la îndemână să accepte ca în Ţară să fie linişte, ca viaţa noastră să intre pe un făgaş nou de prosperitate. Probabil aceasta i se impune de forţele care i-au plătit instalarea. De această instalare se fac vinovaţi liberalii, cărora parcă le este destinat să săvârşească acte de trădare. Aşa cum înaintaşii lor au procedat cu Domnul român Alexandru Ioan Cuza, şi acum şi-au îndepărtat de la şansele de a ajunge preşedinte pe propriul lider, minte strălucită şi suflet românesc - Crin Antonescu, şi au pus în fruntea Ţării pe acest bufon nemţesc, care a adus România în pragul unei tragedii. Bine ar fi dacă liberalii ar înţelege că demisia Guvernului ar genera război între români, s-ar alătura actului de suspendare a lui Iohannis şi declanşarea alegerii unui preşedinte român. Dacă până acum acestui preşedinte nu i se poate recunoaşte un singur act în favoarea românilor, nicio nuanţă de preocupare în problemele de avans economic, nicio atitudine de compasiune faţă de suferinţa oamenilor, în multiple planuri, e dizgraţios să-l vezi lamentându-se că i se ia încă o casă din cele 7 încasate fraudulos, e revoltător să-i vezi preocuparea pentru lux personal şi salariu triplat, e ridicol să-l vezi deplasându-se nechemat, spre a se face cunoscut, în lumea mai marilor vremii, purtând discuţii sterile cu nimic în interesul Ţării. Se ştie că Iohannis a ieşit preşedinte nu urmare unui vot cinstit românesc, ci datorită unor imixtiuni străine, cu influenţe financiare în rândurile unor tineri „cuminţi şi frumoşi”, de haita cărora se foloseşte în continuare să răstoarne guvernele care nu sunt ale lui. În cartea „Flagelul zvasticii” se scrie că Hitler a răsărit tot dintr-o haită de huligani care răpeau evrei şi-i spânzurau prin pădurile din împrejurimi. Pe lângă ieşirea în mijlocul vocilor antiromâneşti, Iohannis îşi asigură comoditatea funcţiei prin glăsuirea puternică în apărarea DNA: „Jos mâinile de pe DNA!”. În colectivitatea DNA nu vor fi existând salariaţi români, care să se simtă jigniţi, umiliţi că sunt „apăraţi” de o asemenea jivină străină?! Din spusele amicului său, Sebastian Ghiţă, madam Kovesi are drept amuletă cucuveaua mov, care i-a adus norocul de a funcţiona într-un asemenea post al fărădelegii. Ştie, oare, her Iohannis că, în credinţele populare româneşti, cârâitul cucuvelei pe casa omului este prevestitor de moarte. Teme-te, omule, pentru ce faci cu Ţara unui popor care s-a aşezat pe pământul său cu cele mai paşnice principii de viaţă, în urma unor mari sacrificii eroice! Amândoi, Iohannis şi Kovesi, au ajuns într-o ipostază nu doar ridicolă, ci pornită pe o cale de criminalitate faţă de Ţară, faţă de popor. Aceasta reiese din scrâşnetul conferinţelor lui Iohannis, om total debusolat în tot ce face, om care n-a înţeles că e preşedinte şi nu contrabandist, devenit un adversar al bunului mers al societăţii româneşti. În pas cu el, aşa cum a fost şi cu Băsescu, se află întunecata, pe dinafară şi pe dinăuntru, Kovesi, mereu îndârjită în desfăşurarea oarbă a condamnărilor prin dosare mincinoase, răzbunătoare, alcătuite cu acte false, acţiune pentru care ar trebui să-şi pună singură cătuşe şi să se cazeze câteva nopţi în camerele cu toalete turceşti. Când o vezi, când o auzi, ai sentimentul că, pentru această fiinţă, satisfacţia supremă a vieţii ei este să producă suferinţă. Sub „autoritatea” funcţiei deţinute, Kovesi a contribuit la degradarea instituţiei justiţiare, alcătuindu-şi echipe de decăzuţi moral, cu efecte de adâncă durere în viaţa unor necăjiţi. Asemenea trădători ai propriului jurământ ieşiţi în evidenţă, Morar, Stanciu, Bogdan, sunt şi astăzi în funcţii de prestanţă. Ne-a pricopsit Dumnezeu cu acest cuplu al terorii, Iohannis-Kovesi, care calcă în picioare dreptatea, care face din minciună şi fals principiu de conduită, destinat alterării frăţietăţii Poporului Român. Doritor de a fi luat în seamă, Iohannis a ieşit în mijlocul huliganilor pe ale căror instigări îşi sprijină autoritatea şi şi-a înscăunat în România dreptul de a cultiva discordia, duşmănia, nedreptatea, susţinut de cozile de topor din Ţară şi de personalităţi germane cu un cuvânt greu. Să nu se uite că un cuvânt greu a avut Poporul Român de două ori, când, în apărarea Ţării, a dat două palme istorice infatuării germanilor: acum o sută de ani, l-a zdrobit pe marele Makenzen la Mărăşeşti, iar în 1944, i-a grăbit cu şase luni sfârşitul ucigaşului Hitler, prin întoarcerea armelor împotriva lui. Un cuvânt greu va avea şi partea cuminte a Poporului Român de astăzi, în faţa revoltei căruia preşedintele stă ca mortu-n păpuşoi. Aşa că, acest Klaus Iohannis, sclerozat la minte şi schilodit la suflet, dacă a fost adus aici spre a ne destrăma Ţara, o va păţi amarnic! Doar un preşedinte român va reinstaura liniştea în Ţară! Să-l alegem! Categorie: OpiniiAparut in : Nr. 362_10 - 23 februarie 2015
