Autor: Lucilia Dinescu (Aradjudeţul Arad)Trece Iancu, drept, ca un gorun, Peste câmpul galben de mătasă, Suie-n munţi, în codri ce îi spun Că-i binevenit în orice casă. Arde Iancu-n sufletul de moţi Precum o făclie ne-ntinată, Îşi aşează vorbele pe frunţi, Temelie sfântă pentru vatră. Cântă Iancu, fluieru-i îndemn Să slujim cu drag această limbă, Să-l purtăm pe drumu-ne însemn De e nor, seninul când se schimbă. Trece Iancu, ca o sărbătoare, Binecuvântat de flori de tei, Nu simţiţi cum sufletu-i de floare L-a lăsat şi pruncilor, acei. Ce-i sărută chipul dinspre luncă, Ori din ramă înspre noi să iasă, Trece Iancu drept ca o columnă, Îi vedeţi făptura luminoasă? Stă de veghe Iancu la hotar Să întoarcă spatele la tină, Arde-n Apuseni ca un altar, La care românii mei se-nchină. Trece Iancu, ca o stea curată Şi ne-ndeamnă luminând o hartă, Ca vrăjmaşii ce ne stau la poartă, Să nu ne-ngenunche niciodată. Categorie: PoezieAparut in : Nr.359_30 dec. 2016 - 12 ian. 2017
