Pagini regăsiteAutor: prof. Alexandru Ciubîcă (Târgu-MureÅŸ)- O ALTÄ‚ METODÄ‚ DE MAGHIARIZARE ÃŽN TRANSILVANIA PÂNÄ‚ LA MAREA UNIRE DIN 1918 ÃŽn anul 1921, la Institutul de Arte Grafice „Ardealul”, de la Cluj-Napoca, apărea DicÅ£ionarul Transilvaniei, Banatului ÅŸi a celorlalte Å£inuturi alipite, avându-i ca autori pe Constantin Martinovici ÅŸi N. Istrati. ÃŽntre secÅ£iunile acestuia, una era consacrată situaÅ£iei demografice din Transilvania, conform căreia - comparativ cu rezultatele ultimului recensământ austro-ungar din regiune, cel din 1910 - ponderea maghiarilor a scăzut, în timp ce numărul românilor a crescut semnificativ. Acest fapt se explică prin mai multe aspecte. La respectivul recensământ s-a făcut o confuzie intenÅ£ionată între limba utilizată mai frecvent ÅŸi etnie: limba maghiară fiind obligatorie în relaÅ£iile publice, mai ales în mediul urban, românii sau evreii erau înscriÅŸi la rubrica „maghiari”. Tot unguri erau catalogaÅ£i, automat, toÅ£i funcÅ£ionarii publici. Nu trebuie uitate presiunile pentru declararea unei anumite naÅ£ionalităţi sau, pur ÅŸi simplu, falsificarea datelor, efectuată de recenzenÅ£i, pe care o vom ilustra în articolul de faţă. ÃŽn sfârÅŸit, scăderea numărului cetăţenilor români de etnie maghiară, după 1918, se explică ÅŸi prin plecarea în Ungaria a celor care nu au dorit să se integreze în noul stat unitar român. Un oarecare domn Jakabfi, de la publicaÅ£ia „Glasul Minorităţilor”, a încercat să conteste seriozitatea ÅŸtiinÅ£ifică a lucrării. Mai întâi, acesta a „vânat” cele câteva greÅŸeli gramaticale ÅŸi de tipar. ÃŽnsă încercării de contestare a valorii ÅŸtiinÅ£ifice a lucrării i se răspunde în Gazeta Oficială a OraÅŸului Târgu-MureÅŸ, „ORAÅžUL”, Anul II, Nr. 2, p. 15-17, într-un articol intitulat Statistica din 1910, semnat sub pseudonimul Vozarescu. Reproducem câteva fragmente semnificative: „Un păcat al DicÅ£ionarului ar fi, după Glasul D-sale autorizat, minoritar, că acolo evreii nu sunt încorporaÅ£i în «maghiari», cum a făcut statistica ungurească dela 1910. Păcatul ÅŸi mai mare i-l află însă în faptul că, faţă de statistica maghiară din 1910, DicÅ£ionarul arăta la români un spor de 130.047 suflete, până [sic!] când la unguri o scădere de 399.050 suflete. ÃŽn urma acestora D-sa constată apodictic că statistica noastră nu face două parale; ea ar fi fost „corijată” în dauna maghiarilor, căci numai aÅŸa putea D-sa înÅ£elege că rezultatele nu sunt identice cu celea a[le] statisticei maghiare care «servea doar date cu valoare ÅŸtienÅ£ifică». […] ÃŽntr'adevăr, dacă ar fi lăudat o altă instituÅ£ie din Ungaria care ar fi meritat aceasta cât de puÅ£in, nu am avea nimic de zis. ÃŽnsă a lăuda ÅŸi numai pentru că e unguresc ceeace se poate închipui mai neserios ÅŸi mai abuziv, adecă statistica maghiară - aceasta denotă lipsa totală de cel mai elementar respect nu numai faţă de Å£ara în care trăieÅŸte Dl. Jakabfi, azi ÅŸi de aici în colo, - dar ÅŸi faţă de dreptate. Iată cum a fost compusă statistica maghiară de pe vremuri, înzestrată de Dl. Jakabfi cu «valoare ÅŸtienÅ£ifică». Din lucrările ÅŸi instrucÅ£iunile acelei statistici să poate constata oficial că nu numai evreii, dar ÅŸi „indivizii” cari fac parte din cadrele honvezimei ÅŸi jandarmeriei, funcÅ£ionarii de stat ÅŸi judeÅ£eni, apoi toÅ£i aceia cari vorbesc mai „bucuros” ungureÅŸte, aceia cari nu[-ÅŸi] declară precis naÅ£ionalitatea, cei cari nu'ÅŸi ÅŸtiu naÅ£ionalitatea - au fost conscriÅŸi ca unguri sigur[i], întru gloria „ştientiÅ£ificităţii” acelei statistice. Mai caracteristic este că Dl. Jakabfi a cunoscut acele ordine ÅŸi procedee [=proceduri], deci îi lipsea ÅŸi buna credinţă”. Pentru a ilustra felul în care, într-un mod grosolan, erau falsificate statisticile în vremea stăpânirii ungureÅŸti în Ardeal, autorul acestui material de presă adaugă, ca o anexă, un articol din ziarul „Românul”, condus de Octavian Goga, numărul din 10 iulie 1913, scris în urma unei anchete făcute cu ocazia înfiinţării episcopiei maghiarizante Hajdudorog. Această episcopie „ortodoxă”, în care se oficia în limba maghiară, devenea un eficient mijloc de deznaÅ£ionalizare a românilor ÅŸi ea se constituia prin trecerea samavolnică a credincioÅŸilor ÅŸi a unor parohii întregi la noua structură bisericească inventată de autorităţile maghiare. Reluăm articolul, deoarece este un document concret a ceea ce a însemnat procesul oficializat de maghiarizare în Transilvania. „Statistica maghiară - o minciună Sătmar, 6 Iulie 1913 Perfidia guvernului maghiar iese tot mai mult la iveală, cum cercetezi mai în adânc lucrurile. ÃŽncetul cu încetul sfynxul va fi dat de gol… De ani de zile guvernul pregăteÅŸte terenul pentru o episcopie maghiară - chibzuită întâi ca bună apucătură [=atitudine, manifestare] de „corteş” [=agent electoral] de câte-ori era nevoie de a abate atenÅ£ia opoziÅ£iei ÅŸi a „naÅ£iunii” din dorul [=năzuinÈ›a] acesteia. Spre acest scop statistica s-a falsificat fără cel mai mic scrupul. Numărătoarea din 1910 s'a făcut, în ce priveÅŸte conscripÅ£ia naÅ£ionalităţilor, cu premeditare, fals. Cei 73.225 credincioÅŸi, răpiÅ£i din parohiile noastre, figurează în statistici drept maghiari, cu toÅ£ii, de ÅŸi sunt între ei peste 14.000 cari ÅŸtiu numai româneÅŸte! Numărătoarea s'a făcut astfel: Agentul încredinÅ£at cu conscripÅ£ia a fost notarul comunal, unealta solgabiraelor [=preturilor, prefecturilor] ÅŸi învăţătorul dela ÅŸcoala de stat. Agentul mergea din casă în casă cu buletinul ÅŸi întreba: «Mama ta vorbeÅŸte ungureÅŸte?» - VorbeÅŸte. «Da tu ÅŸtii?» Åži io ÅŸtiu. Iute nota în buletin: limba maternă - maghiară. El însuÅŸ, agentul, nota, deÅŸi cel ce ÅŸtie scrie ÅŸi citi trebuie să-ÅŸi facă el buletinul. PuÅ£ini oameni nu ÅŸtiu scrie în satele de pe-aci. [zona OraÅŸului - n.n.] George Pal, ţăran din Sanislau, ÅŸtia ceti chiar de tot bine ÅŸi văzu ce face dascălul ÅŸcolii de stat. Nu putu suferi batjocura ce i-se făcu ÅŸi ceru bărbăteÅŸte să scrie el în hârtia tipărită, ce vrea el. Sanislaul odată cu capula nu-i ungur. Atât i-a trebuit bietului om. Proces criminal, cităţii în dreapta, cităţii în stânga, ÅŸicane peste ÅŸicane. ÃŽn 20 ianuarie 1911 judecătoria din Carei îl osândi (1910. B.680) la 60 Cor.[oane] amendă pentru «forÅ£a făcută unei autorităţi». George Pal îşi zicea ca moÅ£ul: «paguba ca paguba, dar'mi plăcu cum marsă», ÅŸi nu mai apelă sentinÅ£a. Ce folos. Deadreptul din Pesta fură trimiÅŸi doi detectivi să adulmece, poate vor găsi pe «instigatorul». Dar ei înÅŸiÅŸi au rămas indignaÅ£i de cele ce au aflat. Acuma, în cursul investigaÅ£iilor, s'a întâmplat că la Moftin pretorele se adresează unei copiliÅ£e de 7 ani: «Ştii tatăl nostru ungureÅŸte?» CopiliÅ£a îi recitează fără greÅŸ. «Histen ezek mind magyarok!» AceÅŸtia cu toÅ£ii-s maghiari! - exclamă pretorele cu convingere, mirat până din colo, de ce se împotrivesc «maghiarii» lui să fie introdusă «limba lor proprie» în biserică… Cu actele oficiale statistice, falsificate tendenÅ£ios, în modul arătat, - a înÅŸelat apoi guvernul lui Lukacs, ÅŸi pe Regele, ÅŸi pe Papa.” Asemenea fără comentar, D-lor husari… Vozarescu.” Categorie: Istorie - CulturaAparut in : Nr. 357_2 - 15 decembrie 2016

Citește articolul complet pe Condeiul ardelean