Imi spunea cineva, candva, ca, la romani, un lucru pe care-l faci provizoriu ramane facut asa pentru vecie. Ca atunci, de exemplu, cand legi ceva cu sarma, cu gandul ca o sa pui mai tarziu un colier cu surub. Dar, asa cum am vazut scris pe un tricou, de ce sa strici bunatate de surub, cand si sarma poate fi sfanta? Asta inseamna sa fii comod si nu faci ceva trainic pana la capat. Cam as...
Vulcan. “Rezolvare”
