Nu stiu daca mai trebuie sa spun cat de mult imi plac cainii. Ani la rand am tinut doi in casa, iar altora luati de pe drum le duceam zilnic de mancare pe Valea Morii, in curtea cuiva la care ii tineam. Acum nu mai am nici unul, dar am, mai intotdeauna, cate un os si o mangaiere pentru cei intalniti pe strada. Si inca ceva. Ma intristez cand aud de caini pierduti sau abandonati ca o juc...
Vulcan. Regasit datorita medalionului de la zgarda
