Ratacind pe campul dintre cele doua parauri, Gustav-cersetorul a gasit un cal orb. L-a mangaiat pe coama, a vazut ca era batran si-i tremurau picioarele. A rotit imprejur ochii lacomi, nu mai era nimeni, deci era un cal al nimanui. Si-a scos camasa numai petice si a infasurat-o in jurul gatului animalului, incepand sa-l traga dupa sine, spre tufisurile de macese. Socotea sa ia o piatra, sa-l love...
O povestire de Mihaela Bal. Ca un cal orb
