*** Atunci nimic nu avea margini. Nici adanc, nici inalt. Nu imi inchipuiam ceva mai cuprinzator decat ora. Stiam sa deosebesc pasul omului de cel al sarpelui. Cauta-l pe Dumnezeu in inima celui singur, imi spuneai. Eu saream de pe un cal pe altul. Adormeam fericit in cate un mormant, ca-n bratele unei iubite de-o noapte. Dar, intr-o zi, am vazut marginea orei si am inteles ca ...
Livada cu poeti (III). Poeme de Costel STANCU
