Un ministru a chemat un preot s? îi fac? sfestanie. Preotul a venit, a f?cut slujba, dup? care a fost invitat s? sfinteasc? masa preg?tit? pentru aceast? ocazie. Desi era vineri, pe mas? erau c?rnuri si alte mânc?ruri de dulce. - S? m? iertati, a spus p?rintele, dar fiind zi de post, nu pot binecuvânta decât ce e de post. - Ce vorb? e asta? s-a sup?rat ministrul. Hai, binecuvânteaz? toate, c? ne sup?r?m. Ei, comedie, nu am chemat un altul mai destept! Aici nu e mas? obisnuit?, p?rintele, aici suntem oameni cu greutate. Binecuvântezi, sau pleci de aici? - Iertati-m?, plec, a spus p?rintele, strângându-si epitrahilul. - O s? vezi tu cât de curând ce r?splat? o s? primesti pentru gestul ?sta, a spus ministrul, simtindu-se jignit. Într-adev?r, peste câteva zile, p?rintele a fost chemat la episcopie si a fost mutat la alt? parohie, mult mai mic?. Nu i-a fost greu s? înteleag? pricina mut?rii sale. Dar, multumindu-I lui Dumnezeu pentru toate, p?rintele a plecat, având încredintarea c? nimic nu se întâmpl? f?r? voia lui Dumnezeu. Peste un an de zile, la alegeri, partidul ministrului a obtinut voturi putine, si ministrul a revenit la functia pe care o avusese mai înainte: director de spital. Peste alt an de zile, pe când se afla în concediu, a izbucnit un incendiu în care copilul s?u cel mic si-a pierdut viata. În fata sicriului, fostul ministru st?tea si plângea: - Oare cu ce Te-am sup?rat, Doamne, cu ce? Din rânduiala lui Dumnezeu, la înmormântarea aceea fusese chemat s? slujeasc? tocmai preotul pe care ministrul îl prigonise: parohul din cartier plecase de urgent? din oras. Preotul a tinut slujba, smerit. A plecat imediat dup? ce a tinut un scurt cuvânt, pentru c? nu vroia s? îl pun? într-o situatie delicat? pe fostul ministru. Comportamentul s?u l-a ajutat pe cel care mai înainte îl prigonise s? îsi înteleag? greseala. Si-a dat seama c? în viat? toate sunt trec?toare si c? important este un singur lucru: ascultarea de Dumnezeu, oricât de grea ar fi aceast? ascultare. A înteles cât de crestineste se purtase p?rintele atunci când refuzase s? sfinteasc? bucatele de dulce în post. A înteles c? nici un compromis nu are urm?ri bune. C? urm?ri bune au numai faptele bune. Mai mult chiar, el a încercat s? determine transferul p?rintelui la postul initial. Pentru c? nu mai era ministru, si nu mai avea aceeasi greutate în ochii celorlalti, a avut mult de furc? pentru a-si împlini dorinta. Dar, în cele din urm?, a reusit. Dup? ce p?rintele a început s? slujeasc? din nou în vechea sa parohie, directorul spitalului l-a chemat din nou s? îi fac? sfestanie: - V? rog din tot sufletul, p?rinte, s? m? iertati pentru r?ul pe care vi l-am f?cut. V? rog s? veniti din nou la noi, c? v? avem ca pe un sfânt. Sotia mea de la început a zis c? sem?nati cu Hristos la înf?tisare si la moralitate. - De iertat, v-am iertat. De sem?nat cu Hristos la chip, aproape toti b?rbosii seam?n? putin. Cât despre moralitate, nici un om nu se poate compara cu Hristos. Stiu c?, dac? as veni la voi, m-ati trata ca pe un sfânt. Tocmai de aceea nu voi veni. Sau poate voi veni peste mult? vreme, când nu o s? m? mai tineti de sfânt. C? asa, s? m? ridicati în sl?vi, si de acolo s? m? doboare diavolul, nu îmi este de folos. S? îmi l?sati totusi un pomelnic, s? v? pomenesc. Si v? mai spun înc? o dat?: de iertat, v-am iertat. Dar aveti grij? cum tr?iti, ca s? v? ierte si Dumnezeu. (Danion Vasile)
