Prima oar? când am v?zut copii aduna?i lâng? un copac, la temperaturi de peste 43 grade Celsius, am fost ?ocat. În filme tot întâlne?ti asemenea secven?e, dar realitatea e mult mai aspr?. Un profesor le explica literele pe o tabl? donat? de un ONG. Copiii – ca în oricare alt? parte din acea regiune a lumii – erau descul?i, murdari ?i îmbr?ca?i cu haine rupte ?i nesp?late. Insuficient hr?ni?i, cu picioarele sub?iri, bur?ile umflate ?i mu?tele roind în jurul capului lor, întruchipau imaginea generic? din caricaturile ce opun pe occidentalul umflat ?i bogat copilului din t?rile lumii a treia, sl?b?nog ?i chinuit de foame. Profesorul – el însu?i îmbr?cat cu pantaloni prea scur?i ?i uza?i ?i o c?ma?? alb? decolorat? – le ar?ta cu un b?? literele de pe tabla ag??at? de trunchiul copacului, iar copiii le repetau cu voce tare. Mi s-a întip?rit în memorie aceast? imagine ?i m? înfior de câte ori mi-o amintesc. În alte localit??i, unde existau ?coli din c?r?mid? – de fapt, ele sunt foarte rare, ?coala tipic? sudanez? fiind o colib? din stuf sau din lut ?i stuf, ca majoritatea locuin?elor sudaneze –, acestea ar fi intrat la categoria cl?diri dezafectate în România. F?r? geamuri, cu pere?ii goi ?i scoroji?i, cu b?nci ?i scaune rupte, f?r? minime condi?ii de igien?, în?bu?itoare din pricina c?ldurii insuportabile, clasele aveau un aspect dezolant ?i erau focare de infec?ie pentru copiii care înv??au în ele. Triste?ea ?i lipsa de speran?? pe care le inspirau acele locuri sunt greu de prins în cuvinte. Cu toate astea, copiii veneau la ?coal?. De?i nu aveau rechizite ?i nu aveau manuale. Nici caiete ?i nici creioane. De?i nu aveau de niciunele. De?i nu avea niciun sens. Fiindc? nimic nu avea sens în Sudan. Am f?cut aceast? introducere, la care voi reveni spre final, pentru a vorbi pu?in de pofta de ?coal? a românilor. (...) De ce ?ine românul s? aib? studii? C? nu vrea s? fie în dezacord cu universul în care tr?ie?te. ?i cum e universul acesta? Doldora de absolven?i cu studii superioare. De aici ?i imboldul de a-?i upgrada mansarda, imbold ce porne?te de la presupunerea sau convingerea – fals?, oricum – potrivit c?reia o diplom? oarecare, ob?inut? la o universitate oarecare, într-un domeniu oarecare, nu ar fi deloc incompatibil?, în planul imaginii, cu înl?turarea ignoran?ei! Astfel, românul, în loc a se ru?ina de propria nulitate, o oficializeaz? pompos cu o bucat? de hârtie. (...) Obsesia diplomelor universitare e în cel mai comic mod vizibil? la adul?ii atin?i de criza vârstei mijlocii. De regul?, simptomele acestei crize sunt vizibile în plan sexual, dar unii, mai speciali, defuleaz? ?i la nivel intelectual când, brusc, realizeaz? c? au ni?te ani ?i n-au absolvit o facultate. Cum, spumeg? ei, într-o not? ce atinge ultimele hotare ale exasper?rii, eu stau ca fraieru’ cu doi?pe clase? Da’ ce, eu-s mai de la coada vacii? De absolvit, nu va fi o problem?, vor absolvi to?i, deoarece ni?te oameni inventivi s-au îngrijit s? înfiin?eze universit??i pentru toate categoriile de mioritici. Oricât de îngr?m?dit ai fi, tot se va g?si o facultate care s? î?i dea o diplom? în ceva. Singura cerin??: s? fii bun de plat?! Dac? e?ti priceput la asta, diploma de economist, psiholog, jurist sau inginer î?i e asigurat?! (...) Dar România nu e Sudan. Nu în privin?a ?anselor pe care le avem fiecare. Educa?ia, la care copiii de acolo au acces într-o form? rudimentar?, la noi ar putea face diferen?a. Înv???mântul românesc e departe de a fi perfect, dar exist? ?i poate fi îmbun?t??it. Îns? nimic nu se va schimba dac? nu vom reu?i s? ne descotorosim de acutul complex de inferioritate pe care îl exhib?m non?alant prin deformarea tr?s?turilor na?ionale ?i etalarea unor vârfuri ce nu sunt concludente pentru esen?a româneasc?. Nimic nu se va schimba dac? ne vom fura c?ciula în continuare. Nimic nu se va schimba dac?, departe de a ne interesa, pe fiecare în parte, s? excel?m în ceva anume, vom epuiza timpul nostru, banii p?rin?ilor, r?bdarea societ??ii ?i încrederea celor din jur prin maimu??rirea unor modele prost croite pe aptitudinile noastre ?i achizi?ionarea a tot felul de hârtii, în speran?a c? respectabilitatea promis? de ele i-ar face pe posesorii lor mai pu?in maimu?oi. În fine, nimic nu se va schimba dac?, atunci când ne vom uita în oglind?, ne va pl?cea în continuare falsul pe care îl vom vedea. Citeste integral materialul lui Mihnea Rudoiu, pe Republica.ro...
