Am trăit o fulgurație de viață, în finalul căreia mi-am amintit, din nou, de poetul Baumarchais: „Atât de rar, încât e imens!” Cineva, aflând ce mi s-a întâmplat, a remarcat (admirativ sau cu un crâmpei de gelozie?) că am avut parte „de un concert pentru o singură persoană”.
