Am fost nevoit să părăsesc ulița de la capătul satului, unde mi-era paradisul și să dau ochii cu lumea. O cămașă albă și un ghiozdan, plus pâine cu magiun de prune, învelită într-o hârtie de ziar. Sora mea cea mare m-a condus pe ulița atât de populată atunci...(acum au mai rămas doar două case triste).
