În paginile Evanghelia după Ioan, credința nu debutează printr-o arhitectură dogmatică impecabilă și nici printr-o demonstrație apodictică, ci printr-o invitație aproape diafană, rostită la limita auzului, ca și cum Dumnezeu ar practica, în mod suprem, arta delicateții ontologice: „Vino și vezi” (Ioan 1,46).
