Folosind substantivul „zurgălăi” sau adverbul „altădată”, nu mă gîndesc neapărat la zurgălăii aninați de gîtul cailor lui Esenin, rîzători sau senini, nici la „zăpezile de altădată” ale lui François Villon, ce evocă vremuri de demult și poate pentru totdeauna apuse.
