Pe muchia gândului, amintirile sapă mereu și valuri-valuri se înalță și cad într-un ocean de clipe răsfrânte. La gura sobei, le deapăn în ghemul vieții, așezându-le între două coperte. Parcă și verbele se înghesuie la flacăra neostoită a cuptorului cu vatră, din care sar sprințare scântei…
