Într-un mare palat de marmură, luminat de candelabre grele și păzit de uși masive, trăia o colonie nevăzută de șoricoi și șoricoaie. Nu erau șoricei obișnuiți, de pivniță, ci unii bine îmbrăcați, cu robe miniaturale, cu glasuri sigure și cu o uimitoare abilitate de a se strecura printre fisurile legii.
