În inima celei mai bătrâne păduri din România, Pădurea Mociar, o bornă de piatră dăltuită, atent îngrijită şi protejată de comunitate, ascunde povestea unui gest diplomatic inedit: o fărâmă de pământ românesc transformată în teritoriu al prieteniei europene, chiar înaintea integrării României în Uniunea Europeană. Pădurea Mociar, situată între Valea Gurghiului şi Valea Mociarului, poartă un nume ce provine din toponimia regională transilvăneană care înseamnă teren mlăştinos, mocirlos sau zonă cu izvoare de suprafaţă, reflectând caracterul solului de o textură aparte. Această rezervaţie naturală de interes naţional, faimoasă pentru stejarii pedunculaţi seculari, a fost martora unui demers simbolic, premergător obţinerii de către ţara noastră a statutului oficial de stat membru al Uniunii Europene. Povestea acestui loc s-a scris exact în urmă cu 20 de ani, la data de 30 octombrie 2006. Atunci, Asociaţia Comunităţilor de pe Valea Gurghiului a donat un metru pătrat de pământ statului german, prin Asociaţia Federală a Întreprinderilor Mici şi Mijlocii din Germania (BVMW – Bundesverband mittelständische Wirtschaft), în semn de recunoştinţă pentru susţinerea pe care acest stat a oferit-o României pe calea integrării în Uniunea Europeană. Locul nu a fost ales întâmplător. Pădurea Mociar adăposteşte cei mai bătrâni stejari din ţară, devenind simbolul perfect pentru o prietenie trainică, profund înrădăcinată şi rezistentă în timp. Punctul
