Alexandru PRIPON Suntem entități sociabile și identități interdependente. Niciodată singuri până la capăt, ne împletim cuvintele și gândurile într-o posibilă armonie prea puțin probabilă, căutând să evităm singurătatea. Exclus, adesea voluntar, din comuniunea cu semenii, cugetătorul solitar ajunge să-și imagineze lucruri complicate și să le așeze în vaste planuri care îi urmăresc răul, să viseze … Articolul Iluzia colectivă ori destinul solitar, întru clișeu apare prima dată în Opinia Buzău.
