Zilele acestea am fost protagonistul, direct/indirect, al unor întâmplări, pentru unii obișnuite, poate, iar pentru mine deloc frumoase (ca să nu le zic regretabile) la trecerea vămii în aeroporturile din Chișinău și București. Or, în ambele cazuri m-am simțit (mai mult decât) oarecum un mic/mare criminal care a atentat la siguranța țării/țărilor – la ieșirea … Articolul Despre o praștie, lacrimile unui copil și satisfacția misiunii îndeplinite a unui funcționar apare prima dată în Opinia Buzău.
