Îl știu din copilărie. L-am văzut de nenumărate ori pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor, la „Șoimu”, vechea sală a Casei Municipale de Cultură, dar și la alte evenimente, în special la nunți, multe organizate în căminele culturale împodobite cu prime colorate și încălzite cu sobe de teracotă. Anii au trecut, dar farmecul său a rămas același. Are un dar aparte de a-l face pe om să râdă. Este mereu vesel, zâmbitor. Nu îmi aduc aminte să-l fi văzut vreodată trist pe stradă. Știu, e și el om, are…
