Daniel Săuca De la o vreme, aparent inexplicabil, mă uit, revăd ca prostul (la) filme pe care le-am văzut de zeci de ori. Unul din filmele astea e „Prostul nimănui” (Nobody’s Fool, 1994), cu Paul Newman într-un rol bun, de bătrânețe. O pistă a filmului ține de dramă (cam toți sunt ratați și nu pot ieși din această „damnare”), o alta e duios-psihologică: ne putem salva, îmbuna prin prietenie, prin iubire, prin familie etc. Tare mi-e că aproape toate personajele sunt niște proști, naivi?, care trăiesc de pe azi pe…
