Daniel Mureşan Deunăzi citeam un pasaj din memoriile scriitoarei Annie Bentoiu, soția compozitorului Pascal Bentoiu, ce mi-a atras atenția: “Aveam foarte clar în minte o dimineață de duminică în care tata mă luase de la internat. Aveam vreo doisprezece ani (în anul 1939 – n.a.); intrasem în restaurant după el, cam jenată de uniforma mea de școlăriță. Era devreme, marea sală de mese era aproape goală; lumina juca pe fețele de masă albe și în tăietura paharelor intacte. Tata a salutat, înclinându-se adânc, un domn în vârstă care prânzea singur…
