Era ger. Mi-a deschis ușa de la moară și m-a poftit pe lădoi. Pe masă a așezat un cârnat uscat din carne de mistreț și o pâine de casă. A urmat o clipă de liniște. M-a privit îndelung și m-a poftit să mănânc. Am înfulecat cârnatul și o felie strașnică de pâine. Au trecut zece ani de atunci, iar morarul Gavril Tuns din Tusa a ajuns o amintire, a plecat spre alte zări, spre moara dintre stele. Ieri, împreună cu profesorul Mirel Matyas am pornit iar pe urmele bătrânului morar.…
