Am ieșit la cumpărături. „Idiotule, dă jos masca. Nu mai trebuie s-o porți”, îmi strigă un prieten din copilărie. Bre, îmi zic în gând, masca nu mai e obligatorie, dar eu o port. Băi, simt că sunt nebun, că masca a ajuns să facă parte din mine, mă simt nesigur fără ea. O știu acolo, pe flit, îmi acoperă gura, parte din barbă, m-am obișnuit cu ea și îmi lasă impresia că mă protejează nu doar de nenorocita asta de pandemie, ci și de oameni, de răutate, fi-v-ar mama voastră…
