S-a citat enorm, cu și fără rost, mai ales dintr-un mimetism de natură educațională, zicerea „Timpul nu mai avea răbdare”. „Spectaculoasă”, probabil, din perspectivă literară, aserțiunea, dacă o fi aserțiune, e ciudată. Ciudată tocmai prin atribuirea de calități umane unui lucru non-uman. Și ce lucru: timpul! Personificare? Antropomorfism? Pandemia, nu pentru puțini, a adus în cugetare, introspecție, atenție, ce-o fi, problema răbdării. Nu mai avem răbdare: nu mai suportăm pandemia; dorim să ne întoarcem la starea de dinainte de pandemie (celebra „reziliență”); vrem, pur și simplu, să scăpăm de izolări,…
