Mi se întâmplă, ba chiar de nenumărate ori, să mă rătăcesc în incertitudini. Am problema aceasta de a-mi neglija sinele, eul lăuntric. Firește, mai conversăm, ne mai sfătuim, dar în nebunia mea, mai uit de el. Este când îmi șoptește să las totul baltă, să plec și să nu mă mai întorc. Ei bine, nu aș putea face asta, să plec și să sfidez oamneii și lumea din jurul meu, adică să mă împotrivesc unor reguli după care funcționăm. Statornicia este plăcută și parcă îți oferă un sentiment de liniște… Articolul De vorbă cu sinele sau cum să devii un Knulp apare prima dată în Magazin Sălăjean.
