“Mi s-au desfrunzit cărările toate; Nu găsesc drumul să merg mai departe; E-atâta frică-n lume cu veștile de-rândul; C-a amuțit si lacrima și gândul...”. Scriu aceste rânduri pornind de la versurile scrise de poeta și prozatoarea Silvia Bodea Sălăjan, versuri pe cât de sensibile, pe atât de dureroase, apăsate de un adevăr trist ce se ițește, parcă, în tot mai multe colțuri ale vieților noastre.
