(...) Acest stat, "paralel" cu orice strigăt ori nevoie a celui care muncește, bagă pumnul în gura celor din sectorul privat, ca să nu-și uite vreo clipă statutul de sclav. Bugetarii ies în stradă: desigur, au acest drept; altceva nu-i privește, nu-i interesează și pe undeva e firesc în contextul social pe care am ajuns să-l trăim. De ce le-ar păsa? Așa cum “bogatul nu crede săracului și sătulul nu crede flămândului”, nici bugetarul nu crede celui de la privat, pentru că statul a reușit cu pași mărunți dar siguri să producă această scindare cu consecințe dezastruoase în viețile unor oameni a căror unică vină este aceea că muncesc și vor să trăiască decent.
