Ego sum servus tuus

„Sunt servitorul tău”. Așa își întâmpinau romanii oaspeții dragi. Fără a se simți înjosiți. Prin asta își arătau prietenia și considerația pe care le-o acordau celor care le călcau pragul. Exista și un alt salut, unul de supunere, de umilire în fața celor pe care îi considerau superiori (nu și ca respect în fața senectuții): […]


Citește articolul complet pe Gazeta de Nord-Vest

Alte știri din Gazeta de Nord-Vest