Autor: prof. Georgeta Ciobotă (Alba-Iulia)Aşa cum seva Unirii românilor se ridică în fiinţa naţiunii noastre tot din Moldova, de la evenimentul care, timp de 59 de ani, a tot mocnit spre încolţire ideea Marii Uniri, momentul izbânzii de la Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz stă înscris cu litere de aur pe crucea sacrificiilor pentru o Românie liberă, independentă, vrednică de înaltă admiraţie în lume. Cu sentimentul de mândrie naţională şi de plecăciune în faţa hotărârii românilor de a-şi instaura puterea deplină în Ţară, completez afirmaţia profesorului Mihai Romanu din publicaţia „Ziarul de Vrancea”: „… numele unor generali ca Alexandru Averescu şi Eremia Grigorescu reprezintă mai mult decât numele lui Alexandru Macedon, Hanibal sau Cezar. Aceştia sunt eroii lumii, timp în care cei dintâi sunt eroii României, care au pregătit Marea Unire din 1918” („Ziarul de Vrancea”, 7 august 2017, pag. 6), cu opinia asupra unui adevăr sfânt: cei trei ai antichităţii sunt recunoscuţi drept eroi ai cuceririlor, în timp ce ai României sunt eroii apărării, pentru că aşa se explică învăţătura din şirul lung din istorie al izbânzilor strămoşilor noştri în confruntările cu faimoşi conducători de armate mai puternice. Dacă atunci românii i-au spart frontul lui Mackenzen, care, la Mărăşeşti, s-a lovit de baricada eroismului românesc şi şi-a întors, spăşit, rămăşiţele spre ţara sa, tot românii l-au cotonogit şi pe Hitler, cu câţiva ani mai târziu, grăbindu-i sfârşitul, chiar dacă acest merit al Armatei Române a fost trecut în nerecunoaştere. Dovadă că Eremia Grigorescu a avut dreptate când a înscris pe ordinul de zi că „Mărăşeşti a fost mormântul iluziilor germane” (idem) se confirmă prin puterea dobândită de români de a-şi menţine statutul de Ţară independentă, reîntregită tocmai de meritele Armatei Române, care a continuat eliberarea de germani până în inima Berlinului, 1945. În desfăşurarea sărbătorilor dublului Centenar: de victorie împotriva germanilor şi de ştergere din viaţa noastră a asupririi austro-ungare, trebuie să primeze dreptatea Poporului Român, înscrisă în paginile istoriei Europei, ale cărei state ne-au recunoscut dreptul de stat independent, în 1920 la Trianon, şi „confirmat şi de Tratatul de la Paris în 1947, după Al Doilea Război Mondial” (idem). Şi, de atunci, pe cerul României „e scris cu stele destinul Ţării mele” (cântec popular), şi astfel durăm prin veacuri, pentru că noi n-am luat nimic de la nimeni, am apărat ce este al nostru, iar cei care au urmărit umilirea Neamului Românesc şi-au meritat moartea pe care le-am dat-o, nu pentru că ne stă în obicei, ci pentru că aşa a fost drept. Ca o nouă pecete peste veac, Ambasadele Franţei, Rusiei şi Angliei au depus coroane de flori cu ocazia măreţei festivităţi a Centenarului de la Monumentul „ÎNTRU SLAVA EROILOR NEAMULUI!” de la Mărăşeşti. Traversând creasta Carpaţilor până în Transilvania, ziaristul publicaţiei „Ziarul de Vrancea” exprimă vibranta propunere ca „Centenarul Marii Uniri să devină o amplă manifestare naţională cu numeroase activităţi pe tot parcursul anului 2018”. Categorie: OpiniiAparut in : Nr. 374_11-24 august 2017
