Autor: prof. Georgeta Ciobotă (Alba-Iulia)Să te cobori la un asemenea nivel murdar de la înălţimea la care pretinzi că te afli înseamnă că eşti un viu mort. Este cunoscut că noţiunea de intelectual presupune o cultură aleasă, o cunoaştere profundă într-o arie amplă, o orientare lucidă asupra tuturor aspectelor vieţii umane. Mai înseamnă o ţinută civică distinsă care să-ţi fie un fel de scut pentru personalitatea pe care o vrei recunoscută. Departe de mine intenţia de a da lecţii unor asemenea filozofi, dar mă revoltă dilema vieţii acestor „intelectuali”, care, aflaţi la anii senectuţii, oferă societăţii o asemenea conduită de mojicie tiranică, o asemenea otravă verbală, încât parcă îţi doreşti să nu mai auzi de ei. În ceea ce priveşte apartenenţa la naţia română, orientarea religioasă, simţul civic, nevoia de a-ţi pune inteligenţa în folosul societăţii, din infecţia acestui grup dilematic a pornit spre sufletul poporului un neîntrerupt val de dispreţ asupra a tot ce este românesc, încercând să coboare valori ale patrimoniului Ţării în mocirla aprecierilor lor. Nu există nici cel mai firav semn care să-i cureţe pe Pleşu şi pe Liiceanu de mizeria în care s-au înfăşurat, aruncând asupra maestrului Radu Beligan jigniri, dispreţ, desconsideraţie, iar momentul în care s-au pronunţat îi desfiinţează definitiv. Chiar dacă defunctul s-ar fi făcut vinovat de acte condamnabile, grave, antisociale, cea mai neînsemnată vibraţie a moralei impunea amânarea exprimării opiniilor defăimătoare. Dar să sufli astfel de aberaţii cu prilejul morţii unui asemenea cetăţean de onoare al artei româneşti e degradant, e nemernic, e coborâre în târâişul şarpelui. Şi pentru ce? Că distinsa persoană a pronunţat cuvânt de apreciere pentru altcineva şi nu pentru secăturile agreate de ei? Că a îndeplinit funcţii de onoare şi în vremea comuniştilor şi acesta era momentul pentru reproş? Iar au intrat în dilemă aceşti falşi filozofi, aceşti inutili! Democraţia lor de grup unilaterală este atât de alterată în frământarea lor mentală, încât dumnealor exclud orice drept de a gândi, de a opta altfel decât ei. Au desfiinţat mioriticul în atmosfera celui mai negru discurs despre tot ce este valoare românească, pe Eminescu au încercat să-l coboare în nimicnicia consideraţiilor lor, dar luceafărul este prea sus, să-l poată atinge asemenea pitici. Această gravă strădanie va aduce trecerea lor în uitarea imediată după dispariţie. Şi e tot ce merită. Mai avem oameni de cultură, mai avem ziarişti excelenţi, mai avem emitenţi de opinii, dar nu e de crezut că printre ei există indivizi cu asemenea înfumurare intelectuală. Nu te supăra, maestre! Rămâi acolo unde te-a urcat marele talent cu care ai încântat fiinţa acestui neam! Faci parte dintre cei înalţi. Pe toţi cei înalţi nămolul minţilor bolnave nu-i ajung. Iartă-i, maestre, că nu ştiu ce fac, trece-i în sfera celor care cerşesc compasiune şi îngăduinţă pentru oribila ţinută „intelectuală”! E mare păcat că în Ţara noastră există asemenea indivizi care lovesc brutal tocmai când sufletele noastre sunt inundate de mare tristeţe!Categorie: OpiniiAparut in : Nr. 351_9 - 22 septembrie 2016
