Autor: Doru-Decebal Feldiorean (Sfântu-Gheorghe)Duminică, 6 august, în mijlocul Postului Adormirii Maicii Domnului, multe sfinte lăcaşe (biserici, mănăstiri şi schituri) din Ţara noastră - frumos descrisă la vizita sa istorică în România, în anul 1999, de Papa Ioan Paul al II-lea, ca fiind Grădina Maicii Domnului - şi-au sărbătorit hramul Schimbării la Faţă a Domnului. O astfel de zi binecuvântată au trăit şi pelerinii - din localitate, din împrejurimi şi chiar din judeţe limitrofe sau mai îndepărtate - care au păşit pe frumoasele plaiuri pe care este aşezată Mănăstirea „Schimbarea la Faţă” de la Sita-Buzăului, „Taborul Sfintei noastre Episcopii Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei”, cum frumos o numea chiriarhul locului, Preasfinţitul Părinte Episcop Andrei. Sute, poate mii de credincioşi cu dragoste faţă de bunul şi milostivul Dumnezeu şi-au îndreptat, aşadar, paşii către Sfânta Mănăstire, pentru a fi prezenţi la Sfânta Liturghie Arhierească ţinută de PS Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, dimpreună cu un numeros sobor de preoţi şi călugări, în frunte cu protopopii de Întorsura-Buzăului şi Sfântu-Gheorghe, părintele Florin Tohănean şi respectiv, părintele Ioan Bercu, dar şi având alături gazdele, pe Maica Stareţă Loida Iovănesc şi părintele duhovnic Ghenadie Trif. La eveniment, în rândurile dreptcredincioşilor, au fost prezenţi atât prefectul judeţului Covasna, Sebastian Cucu, cât şi primarul comunei Sita-Buzăului, Nicolae Stoica. La finalul Sfintei Liturghii, am reţinut pentru dumneavoastră, dragii cititori ai „Condeiului ardelean”, publicaţia noastră de cuget şi simţire românească, câteva gânduri ale Preasfinţitului Părinte Andrei exprimate în cuvântul său de învăţătură cu privire la semnificaţia acestei mari sărbători a Ortodoxiei: „Slavă bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit şi anul acesta să ajungem la praznicul Schimbării la Faţă. Daţi-mi voie să vă pun o întrebare: Care praznic credeţi că este mai mare, Învierea Domnului sau Schimbarea la Faţă? Răspunsul corect, dragii mei, este că amândouă au aceeaşi însemnătate. Învierea a făcut-o Domnul cu sine pentru noi, ca să credem în înviere, iar Schimbarea la Faţă a făcut-o ca să credem în dumnezeirea lui. De aceea, sfinţii evanghelişti aduc mărturii că Mântuitorul a săvârşit trei categorii de minuni: asupra naturii înconjurătoare, asupra omului şi asupra Lui însuşi. Prin aceste minuni, iubiţi fraţi şi surori, şi-a arătat marea lui dragoste faţă de Creatură şi faţă de dumnezeirea Sa. Ne spune Evanghelistul Matei, la capitolele 16 şi 17, că Mântuitorul, aflat în Cezareea lui Filip, l-a întrebat pe Petru, pentru că el avea dreptul să vorbească în adunare: „Cine zic oamenii că sunt eu?”. Şi atunci apostolii i-au răspuns: „Unii spun că eşti Ioan Botezătorul, alţii zic că eşti Ilie, alţii Eremia sau unul dintre prooroci”. Şi a întrebat Domnul Iisus: „Dar voi, cine spuneţi că sunt eu?”. Şi ne spune Evanghelistul: „A răspuns Simon Petrul şi a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu”. După această convorbire, ne prevesteşte pentru prima oară înfricoşătoarele patimi, care sunt mântuitoare. Şi urcă Domnul Iisus cu trei dintre cei mai fideli apostoli, cu Simon Petru, şi I-a luat pe Iacob şi pe Ioan, care erau copiii lui Zevedei. Dragii mei, spune Evanghelistul că a urcat Domnul Iisus cu ei, cu fidelii Lui apostoli, ca să se roage pe Muntele Taborului. Şi mai ştim din Evanghelie că atunci când s-au rugat, au venit de faţă cei doi proroci mari ai vechiului testament. Au venit Moise şi Ilie, şi li S-a arătat apostolilor, şi a vorbit cu ei. Al doilea scop pentru care Domnul Iisus a urcat pe Tabor a fost ca să le dea un răspuns apostolilor, că nu este nici prorocul Ilie, nici Moise, nici Eremia sau unul dintre proroci, cum vorbesc oamenii. Deci, Domnul Iisus a urcat cu ei ca să le întărească lor credinţa, îndumnezeirea Sa, şi să îi convingă încă o dată că El este fiul lui Dumnezeu cel viu. (…) Iată iubiţi fraţi şi surori, de ce ne-am urcat noi pe Taborul Episcopiei noastre, la Sita-Buzăului, la Mănăstirea de maici de aici. Ca să înţelegem încă o dată că cine nu ascultă de Biserică şi de rânduiala bisericească, se desparte de viu de Dumnezeu! Chiar dacă unii slujitori ai Sfintelor Altare caută senzaţionalul din sufletele oamenilor, … merg în iad cu toţii. Reţineţi fraţilor şi surorilor, apostolii Petru, Iacob şi Ioan au fost cei mai fideli apostoli. Dumnezeu i-a urcat pe Tabor ca să vadă slava dumnezeirii Lui. Nu s-a schimbat la faţă Dumnezeu, ci apostolii s-au întărit în credinţă şi au văzut slava dumnezeirii Lui. Deci, iată ce promite Dumnezeu celor care ascultă de Biserică: Împărăţia Cerurilor. Ce este mai frumos decât să trăieşti cu Dumnezeu încă de pe pământ? Nimic. Vedeţi dumneavoastră, câte necazuri se abat asupra omenirii, câte neajunsuri? Dar orgoliile din sufletele multora nu lasă inima să se ridice la Dumnezeu şi să meargă la scaunul de spovedanie, la scaunul smereniei. Ne aşezăm în genunchi când ne spovedim pentru că ne plecăm în faţa dumnezeirii, ne plecăm pentru că de la Dumnezeu vine toată darea cea bună şi tot darul cel desăvârşit. Dragii mei, ucenicii au căzut cu faţa la pământ când au văzut slava dumnezeirii. Şi s-au înspăimântat foarte tare. Noi nu ne mai înspăimântăm nici de episcop, nici de călugăr şi orgoliile, repet, mândria drăcească din suflete iese la iveală şi nu face altceva decât răzbunare, iar răzbunarea ştim a cui armă este. De aceea, cei care aţi venit astăzi la Sfânta Mănăstire sunt convins că sunteţi dintre cei mai credincioşi din satele din care veniţi, şi de aceea aş dori să vă fac apostoli: să mergeţi în familiile frăţiilor voastre şi să le spuneţi cât bine face Dumnezeu omenirii. Dumnezeu S-a arătat în slavă, a luat chip de om, ca pe om să-l îndumnezeiască, să-l ducă curăţit în faţa Tatălui ceresc. De aceea, Dumnezeu, din înălţimea slavei Sale, dă mărturie despre Fiul Său, Mântuitorul Iisus Hristos: „Acesta este Fiul Meu, pe acesta să-L ascultaţi”. (…) De aceea, dragii mei, să coborâm de pe acest Tabor al Neamului nostru Românesc, care este Mănăstirea de la Sita-Buzăului, şi să ne înălţăm la ceruri, pentru că Dumnezeu pe cei smeriţi şi înfrânţi a venit ca să-i înviforeze. Pe cei cu duhul umilit să-i îmbărbăteze, iar pe cei cu inima frântă să le-o cureţe. Să ne ajute bunul Dumnezeu ca sărbătoarea şi praznicul de astăzi să ne apropie mai mult de bunul Dumnezeu, de Sfânta Sa Maică, de Biserică, de Taine, mai ales în perioada aceasta când suntem în Postul Sfintei Marii. Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toţi!”. Amin. Categorie: EvenimentAparut in : Nr. 374_11-24 august 2017
