Nu l-am cunoscut pe Saporo. Îl ştiam din vedere şi din poveştile care i-au luat-o mereu înainte, precum un buzdugan. Ni s-au intersectat paşii de câteva ori, am vrut să-l abordez dar n-am îndrăznit, pentru că mi s-a părut că nu aş fi pregătită. Şi că am timp să mă pregătesc ca lumea data viitoare. Numai că „data viitoare”, de-acum nu mai există...
